De multe ori am crezut ca am gasit in sfarsit acel ceva perfect..acel ceva care sa ma completeze, sa ma faca fericita..insa de fiecare data realizam ca ma inselam..Realizam ca imi pusesem toate sperantele si visele in mainile unor suflete reci. Realizam ca din nou am ramas doar eu cu visele mele, si cu inca o noua dezamagire.. Dar poate asa trebuie sa se intample :). Poate ca asta imi e destinul. Cel pe care eu nu-l pot schimba oricat de mult mi-as dori acest lucru..
Si uite ca a venit si ziua in care "el" mi-a zambit.. Nici nu-mi dadusem seama de existenta lui, desi am petrecut atatea luni impreuna ... Acei ochisori micuti au fost trecut neobservati de mine mult timp :)..mereu impreuna, dar niciodata nu m-as fi gandit ca el va insemna ceva ptr mine..poate ca aveam nevoie de un prim pas sa-mi dau seama de sentimentele mele.. A stiut sa ma asculte, a stiut cum sa-mi vorbeasca, ce sa-mi spuna ca sa ma scoata din starea in care ma aflam.. O vorba buna din partea lui era mereu prezenta in discutiile noastre din fiecare seara.. O gluma care ma facea sa zambesc o auzeam de cate ori eram suparata.. Felul lui de a fi este mai diferit decat a celorlati baieti..asta vreau sa cred :) Si nu stiu daca voi ramane cu aceeasi impresie pana la sfarsit. Nu inteleg de ce tocmai acum.. de ce a trebuit sa se intample atatea inainte?:(.. Poate era mai frumos ca totul sa se fi intamplat mai demult,nu acum.
Pentru inceput totul pare frumos, insa mi-e frica de un nou inceput..mi-e frica sa ma indragostesc din nou .. Iarta`ma! Iarta`ma pentru neincrederea mea.. :(!!!
